CADRUL NATURAL AL LOCALITATII
“Calatorul care se abate prin aceste locuri este intampinat de acest peisaj deluros care ascunde o mica depresiune, dar si de oameni harnici si gospodari, de frumusetile salbatice transformate pe firul veacurilor de mainile harnice ale locuitorilor acestor sate”
                     Sociologie Romaneasca, mai-iunie 1937

               Pe soseaua E 57, între Dej si Beclean, în mijlocul localitatii Uriu, exista o “aschie de drum” care te ajuta sa razbesti pana sub culmile Tiblesului insotindu-te tot timpul o “vana de ape”, care nu este alta decat Valea Ilisuii, Valea satului, caselor, cum se mai numea, afluent al Somesului Mare. La 10 km de Uriu este asezat satul Caianu Mic, resedinta comunei cu acelasi nume.
       Comuna este specifica zonei Somesului si Lapusului si se gaseste la 17 km de Beclean, 26 km de Dej, 83 km de Cluj Napoca, 53 km de Bistrita, fiind formata, pâna în 1990, dupa cum urmeaza: Caianu Mic, Caianu Mare, Dumbravita, Dobric, Dobricel, Ciceu Poieni, avand o populatie de 6260 locuitori în anul 1989.
       Dupa evenimentele din decembrie 1989 doua sate – Dumbravita si Dobricelul, s-au desprins din comuna Caianu Mic si s-au alipit la Spermezeu, populatia scazând cu peste 1650 locuitori.
       Vecinii comunei Caianu Mic sunt: la nord, comuna Spermezeu, la nord-vest, comuna Ciceu Giurgesti, la sud, comuna Uriu, la sud-est si est, orasul Beclean, la nord-est, comuna Chiuza.
       Apele fac parte din bazinul hidrografic al Somesului Mare, cea mai importanta fiind Valea Ilisua cu afluentii sai Dobricelul si Digsorul. Exista si un lac cu apa dulce numit “lacul Cetatele” care are o lungime de 102 m si o latime maxima de 60 de m, în jurul originii lui tesandu-se numeroase legende ca si dealtfel asupra tuturor lacurilor din Romania. A fost numit “Taul Cetatele” datorita existentei unui turn de paza roman, a unui drum (Drumul Strajii) care facea parte din sistemul de paza al minelor de sare romane din zona Caianului si Sasarmului.
       Valea Ilisua este strajuita de dealuri care se înalta pâna la 500 m, care inainte au fost iipadurite. Relieful comunei este în general deluros, cu dealuri cuprinse în general între 350 - 400 m altitudine maxima si 275 m altitudine minima, ocupând 90% din suprafata totala a comunei. Geologic, aceste dealuri sunt formate din tufuri vulcanice de Dej, mai ales cele din dreapta Vaii Ilisua si a satului Caianu Mic, iar cele din stânga vaii fiind “formate din marne si argile strapunse de sâmburi de sare”. Fiind un relief deluros, solurile specifice sunt cele brune, în zona deluroasa si aluvionare în lunca, prielnice cresterii animalelor si plantatiilor de pomi si vita-de vie.
       Dintre localitatile specifice Vaii Ilisua se distinge satul Caianu Mic, asezat pe malul drept al Vaii Ilisua, pe patru terase, fiind cel mai reprezentativ din acest “coridor” de 33 km.
       Caianu Mic este despartit de Caianu Mare prin Valea Ilisua, dar privite de pe culmile dealurilor apar ca o singura asezare, atat de mica este distanta care le separa. Dealurile care inconjoara cele doua localitati inchid intre ele o mica depresiune formand in jurul ei ziduri naturale de aparare, aidoma zidurilor unor cetati, fiind un “Ardeal mai mic”, atat de mult asemanându-se cu Ardealul descris de Nicolae Balcescu.